KREM – La un pas de moarte (prod. SEZ & Vali Radu)

Ceea ce-o să povestesc n-am crezut nici eu
Că i se poate întâmpla într-o excursie de liceu
Chiar clovnului clasei, că nu şi-o luase
Niciodată aşa urât pe coajă şi la coaste.
Ne-au cazat într-o pensiune pe nu ştiu ce depresiune
Mă simţeam şi sub presiune că tre’ să dau numai dume.
Făceam pe nebunu’ ca s-amuz 9H-u’
Până când, ca la B1, dau nas în nas cu Naşu’..
Urcăm la etajul 3 pe scara principală,
Modelată în spirală, avea imediat sub bară
Un rând de ţepi de fier, un fel de ornament,
Moment ideal să demonstrez iar că am talent,
Mi-am pus curu’ pe bară, mi-am dat drumu’ la vale,
Cad peste balustradă la dreapta următoarea
Şi mă duc ţintă, cu capu-n jos, parcă
Încă văd marmura gata să mi-l spargă,
Dar şiretul de la adidaşi, ca să pricepi
Fiind în formă de fundă s-a prins într-unu din ţepi
Şi-am rămas atârnat, faţă-spate, balansat,
Iar femeile au făcut campionat de urlat.

REFREN x 2

La un pas de moarte, atât de aproape
Cât pe-aci să o las să mă poarte departe,
La un pas de moarte, atât de aproape,
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung

La un pas de moarte ai fost și tu
C-ai trecut prin momente ce ți-au rupt sufletu’
Când ai plâns încontinuu, când ai stans din dinți
Când ți-ai văzut prietenii îngropând ambii părinți
Știu cum te simți, că nu-i lumea filmelor
Dacă pierzi nopțile-ți pui capăt zilelor
Marius a decis, s-a sinucis
Erai un munte de talent, probabil prea puțini ți-au zis
Iar noi, doi copii atomici, la școală cei mai dornici, să fim cei mai comici
Dar din orgoliu’ meu de wannabe comediant
Nu ți-am zis niciodată c-ai fost mereu cel mai amuzant
Acum ceva vreme eram cu oamenii mei,
Smoc și Daniel într-un BMW, seria 3
Grasu nebun la volan, slalom printre oameni
Un CD cu rocăreală în mașină, îl dăm blană
Și la prima curbă întreaga trupă intră fix în șanț
Daună totală mașinii, iar ca bilanț
uman: Smoke avariat, Daniel agitat
Io supărat, șocat, că CD-ul mi s-a spart

REFREN x 2

La un pas de moarte, atât de aproape
Cât pe-aci să o las să mă poarte departe,
La un pas de moarte, atât de aproape,
Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung

Atât s-a discutat şi nimeni n-a aflat
Ce s-a întâmplat cu adevărat
S-au vehiculat multe zvonuri de rahat,
Tot Bacăul s-a-ntrebat de ce flăcăul s-a-necat
Unii zic că ne-am certat, el s-a supărat
Şi doar aşa ne-a dat o lecţie de învăţat,
Alţii cred că ne-am drogat şi că l-am provocat
Să între-n apă dezbrăcat, când de fapt:
Era ziua lui Duţu şi ne-am pus pe băut,
Da’ n-a fost cea mai grea beţie prin care noi am trecut (in Subway)
După care am luat Insula ca spaţiu,
Eu, Duţu, Tibi, Horaţiu
Am ascultat doar glasul intuiţiei,
Că nu se va-ntâmpla nimic rău pe malul Bistriţei
Voiam să ne distrăm, să ne cinstim,
Nu să-ncercam să-l salvăm şi să nu reuşim
Orele treceau lent, le savuram
Era atât de frig, noi de-abia ne-ncalzeam
O rimă, o bere, noi 4, pustiu
După o clipă de tăcere m-am trezit prea târziu,
Că-l văd cum se duce înspre apă dezbrăcat,
Din partea mea nicio reacţie, trupul mi-a-ngheţat
Duţu după el, iar prin aburi de alcool
Întreb un singur lucru: “ai nevoie de ajutor?”
Când primim o confirmare, intrăm fără ezitare,
Ne băgam sub apă tare, dăm din mâini şi din picioare,
Sperând să-l găsim, nu reuşim, iar apoi,
Ieşim terifiati, “Tibi, 112!”
E dificil s-anunţi o mamă aşa târziu în noapte
Că fiul ei iubit a fost la un pas de moarte
Şi l-a făcut şi a durut, că era tânăr
Când l-au găsit scafandrii era fără viaţă, vânăt.

La un pas de moarte, atât de aproape…

Related News