Romem – Dorintele Unui Poet

Acest mediu trist sa-l bucur; sa-l fac sa rada
S-arat fetelor lumina si sa fac urechi s-auda
Ca-n acest abis de ura nu doar moartea sta la panda
Si un trai intunecat e chiar letal; sigur te culca
Urmand exemplul dat de Mihai, ma zbat inca
Sa explic lumii unirea ca solutie de izbanda
Da` reactiile ma-ncurca, nu-mi dau sansa reusitei
Urca suflet trist in Rai, ai rezistat eroic luptei
Aroma florilor de tei, pe drumu` pasilor
Facuti in gol, ma face sa plang soarta ramasilor
Si-mi amintesc subtil ca m-am nascut plangand, copil
Atunci de ce sufletu` plange corpu-n drum spre cimitir?
Se spune din mii de parti cum c-ar fi natura firii
Eu n-astept raspuns, oricum, cu ce m-aleg sunt trandafirii
Inconjurat de verde, avand ca reper o cruce
Nu ma uita aici, te rog; singuratatea ma infrange
N-asteptam aceste clipe; nu credeam ca vor venii
Sa iti vorbesc si doar sa sper ca ma poti auzii
Mi-as dori sa bem un suc sau o bere pe terasa
Si chiar daca stiu sa-mi spui cum stau treburile pe-acasa
Sa te rog sa-i saluti pe baieti cu: “- Pace bro`!
Va astept in vizita. Cum sta treaba-n studio?”
Dragoste vesnica iubitei mele-ntr-un buchet de flori
“- Te ador cu sufletul, nu trupul; mii de sarutari!”
Ma vad pierdut intr-un intuneric adanc si rece
Dar atat de cald cand soarele si pe la mine trece
Imi sterge lacrima si imi reda sperantele
Cand bezna in care stau isi lumineaza nuantele
Nu vreau sa pierd idei, lasa-mi condei si foi pentru notite
Ca pastrez in mine dragostea pentru hip-hop si fiinte
Te rog respecta arta si tot ce inseamna stiinta
Si de-i pusa la-ndoiala sa nu lasi balta credinta
Sentinta-i dura pentru cei ramasi, dar tu
Le aduci zambetul prin amintiri si-ti rade sufletul
Avand colindatori zilnic, nu doar de sarbatori
Ma bucur de cantul si de compania lor
Ploile imi tin de sete, florile ma invelesc
Drumul parcurs a fost lung; acum rad, nu doar zambesc
Intins la umbra copacului vreau sa iti multumesc
Mama natura, pentru linistea in care ma odihnesc

Related News