Mihai Margineanu – Dragoste rurala

Că nimic nu se compară
Cu o dragoste rurală
Făcută în fundul curţii
În miros de fân şi nalbă
Păsărica cea duioasă
Şi albinuţele din flori
S-au oprit ca să păzească,
Să păzească a lor amor

Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori

Cine mă pusă pân’ mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori

Pe ulicioara dă piatră,
Treceai fato supărată
Un pic a dracu’ şi ţâfnoasă
Te-ai oprit la mine-n casă
După ocări şi sudalme
Şi două perechi dă palme
M-ai trimis la tac-tu-n poartă
Ca să te cer de nevastă

Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori

Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori

Că ai sau că nu ai treabă,
Nu te pune-n veci c-o babă
Că te-ncinge şi blesteamă,
Te-ncinge ca pe o pastramă
Dacă nu e baba ta,
Fugi şi nu o-ntărâta
Că d-apucă să vorbească
Te bagă-n boală câinească

Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori

Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *