Holocaust Urban – Pian din subteran

Închid cutia cu amintiri, o pun deoparte;
Am călătorit mult prin speranțe și șoapte;
Mort direct din subteran, reptilian cu sânge rece,
Gândesc calm, zilnic pe macadam, timpul trece.
În jur zăpadă fină și la căldură tremur,
Durerea se resimte-n mușchi, în sticlă-i aur;
Tezaur pentru junkiști, toți palizi, zâmbitori,
Dar totuși triști, cu ochii sclipitori,
Călători pe toate străzile în fiecare umbră;
Abureală ”tati” să-najungi la gherlă;
Îți mai iei o țeapă, două, trei mai bagi un ”pil”,
Ai mai slabit un kil ești varză-ți mai arăt un ”șpil”,
Că-s abil, nu-s afabil, ești lamentabil,
Îți mai provoc un chin că-s instabil,
N-am sentimente și nici regrete,
M-am săturat să vorbesc cu un perete.

Avem nevoi ca oameni, trebuie să supraviețuim,
S-alcătuim, dar din ce sloboz să construim;
Mândria, ne moare o dată cu buzunarele astea goale,
Pe străzile murdare banii cumpără uitare.
În fiecare zi supuși la teste, uităm să mai iubim
Și ne lovim, uităm să ne zâmbim,
Uităm să mai gândim, totu-i legat de acest regim,
Să nu o ardem ca și cum am fi de fier că ruginim.
Apoi totul se rezumă la un singur loc de muncă,
Plecăm, după ne-ntoarcem, suntem mereu pe fugă,
Aici e junglă, paradisul în asfalt nimic în pungă;
Marile corporații au început deja să ne sugă.
Într-o eră a disperării cu valori marginale,
Unde totul se învârte după valori materiale;
Deci, hai să ne trezim din acest coșmar real,
Când sistemul te dotează doar cu ochelari de cal (…) doar cu ochelari de cal

Related News